Biruința

O frumoasă poezie a lui Valentin Popovici

Biruinta nu e-n carul lui Sisera filisteanul.
Nici in tabara de hula a lui Goliat dusmanul;
Nu e-n mana cea viteaza, inclestata pe otel;
Biruinta o da Domnul celor ce se-ncred in El.

Biruinta nu e-n oastea sirienilor navalnici,
Nici in faraonii mandri, nici in Sambalati falnici
Nu e-n sir de batalioane, nici in turnuri de granit;
Biruinta e-n credinta tare pana la sfarsit.

Biruinta nu e-n calul pregatit de batalie,
Nici in ura-nversunare, inhumata la manie.
Biruinta-i viata noua, in a Duhului puteri,
Fluturand cu maini zdrobite, steagul sfintei Invieri.

Biruinta nu e-n sabii, nici in sulite-nfocate,
Nici in firea razvratita si aprinsa de pacate.
Ea e partea celui care, bland, asteapta rabdator,
Dumnezeu sa-Si implineasca voia Sa incetisor.

Biruinta nu-i a mortii, nu-i a molimei de-amiaza,
A sagetilor din goana roibului care necheaza;
Biruinta e credinta ce-o pastram pan’ la sfarsit
In Hristos care prin moarte, moartea-n veci a biruit.

Biruinta-i calea crucii, e poteca prin prigoana.
Drumul pana-n Ghetimane, prin Golgota la coroana.
Dreapta Domnului castiga biruinta ne-ndoios:
Biruinta-i umilinta si rabdare lui Hristos!