Vești de la Narcis

Narcis a făcut anul trecut un turneu prin bisericile baptiste de pe coasta de est și anul acesta va face un altul prin bisericile de pe coasta de vest. Noi, cei din Los Angeles, lucrăm cu el de câțiva ani de zile. Rezultatele sunt bune. Iată un raport de la el.

Rosarito, MEXIC

Luna aceasta va prezint marturia fratelui nostru in credinta, Mohsen, care la ora actuala se afla in inchisoare aici in Mexic. Pentru siguranta, multe detalii care ar fi clarificat si mai bine marturia lui nu sunt mentionate aici.

In primavara lui 2002 l-am cunoscut pe Mohsen la cateva luni de la convertirea lui la Domnul Isus, in timp ce mergeam sa vizitez o tanara din Ungaria, pierduta printr-o inchisoare mexicana. Imediat ce l-am cunoscut, inima mea s-a legat de inima lui. Eu mergeam saptamanal si vesteam Evanghelia. Pe Mohsen am avut ocazia sa il ucenicizez aproximativ un an si jumatate. Intre timp, el a fost transferat la inchisoarea din localitatea muntoasa El Hongo.

Numarul vestitorilor Evangheliei a fost redus drastic de autoritati asa ca eu am renuntat preferand ca nationalii de aici sa continue lucrarea. In acelasi timp familia si adunarea din Rosarito incepusera sa creasca numeric asa ca eu am acceptat retragerea mea din lucrarea de la Penitenciare.

Cu Mohsen am tinut legatura prin scrisori iar in ultimul timp prin telefon, cineva introducand clandestin un celular pentru el. El ma suna din cand in cand. Mohsen este o fiara imblanzita de Cristos. A citit multe carti pe care i le-am dus, printre care si ”Torturat pentru Cristos” de fr. Richard Wumbrand. Rugaciunea noastra este ca el sa nu fie expatriat in Iran unde il asteapta sentinta cu moartea. El a cerut azil politic in Mexic si speram ca si faptul ca are doi copii nascuti in Mexic sa il ajute. Insa planul lui Dumnezeu este mult mai minunat asa ca, sa-I cerem Lui sa duca la indeplinire acel plan.

La adunare, Daniel si Celia, noii convertiti, s-au casatorit. Traind ani de zile in uniune libera, au inteles ca odata predati Domnului trebuie sa isi puna viata matrimoniala in ordine. Impreuna au trei copii.
La auzul marturiei lor, Ignacio si Marlen au hotarat si ei sa se casatoreasca si saptamana viitoare vor depune actele la Primarie. Este o mare victorie pentru

Imparatia lui Dumnezeu si toata adunarea se bucura cand cineva hotaraste sa puna capat vietii vechi si sa inceapa una noua cu Cristos. Ignacio si Marlen au trei copii si traiesc in uniune libera de 20 de ani. Marlen s-a predat Domnului in urma cu 3 ani, iar Ignacio in urma cu un an.

Cum in colonia in care locuim nu este dispensar medical, guvernul local are o unitate mobila care vine o data pe saptamana sa faca consultatii. Li s-a oferit un salon social din colonie, insa mai tarziu li s-a interzis accesul. Au venit la noi la adunare si ne-au cerut sa ii lasam sa foloseasca imobilul cu scop medical, o data pe saptamana timp de 4 ore.

Impreuna cu batranii adunarii am acceptat si in fiecare zi de marti avem clinica medicala in incinta adunarii de la 8 dimineata pana la pranz. Cativa frati si surori din adunare vin si stau de vorba cu pacientii in timp ce isi asteapta randul la consult. Este o ocazie frumoasa sa le vestim Evanghelia si chiar daca nu vroiau inainte sa vina la adunare, acum nu au incotro. Ce nu face omul pentru pielea lui?! Rugati-va ca aceasta lucrare sa dea roade spirituale si ca multi sa vina la credinta.

Multumim pentru rugaciunile dumneavoastra si tot ajutorul material pentru lucrarea din Mexic. El sa va rasplateasca!

Pentru ca El e viu,

Narcis, Sara, Ruthie, Caleb, Joshua, Nathanael DRAGOMIR / narcisnsara@yahoo.com

Marturia lui Moshen
Numele meu este Moshen Pourebrahim si doresc prin aceasta scrisoare sa povestesc cum am ajuns sa Il cunosc pe Domnul Isus.
M-am nacut pe 11 octombrie in 1965 in orasul Teheran, capitala Iranului, intr-o familie de clasa mijlocie si de religie musulmana. Cand eram la varsta de 13 ani, a inceput revolutia islamica in tara noastra sub conducerea lui Ayatola Kyomeyhi si in 1979 revolutia a invins domnia regelui Shah in Iran. S-a format astfel Republica Islamica a Iranului. In acelasi an a izbucnit razboiul cu tara vecina, Irak, care a durat peste 8 ani si la care eu am participat aproape 5 ani. Am intrat in armata Revolutiei, mai bine cunoscuta sub numele de Hezbollah care tradus inseamna Partidul lui Dumnezeu si care de fapt este o organizatie terorista operand in intreaga lume.
In timpul acela eu nu aveam nici un fel de cunostinta despre Domnul nostru Isus Cristos iar in religia musulmana, Isus Cristos este cunoscut doar ca un profet care a murit rastignit pe o cruce. Nu se accepta ca El ar fi inviat a treia zi. Nu se recunoaste ca El este Mesia si Fiul lui Dumnezeu si de aceea ei tot asteapta venirea unui Mesia. La fel, nu Il recunosc pe Domnul Isus ca Dumnezeu manifestat in trup.
Cu aceasta teorie, ei fac spalarea pe creier. Si eu am fost unul dintre ei, crezand aceste lucruri. Aveam doar 14 ani, cand liderii religiosi au semanat cu usuratate aceste idei in mintea mea. Astfel am fost trimis la tabere de antrenament, dupa care la razboi. Dumnezeu a avut mila de mine si m-a pazit in tot timpul razboiului. Mereu, ceva inlauntrul meu imi spunea ca mai era altceva dincolo de ceea ce eu cunosteam. Era vocea Duhului Sfant care imi vorbea asa cum spune Biblia ca am fost alesi inainte de intemeierea lumii. Eu nu cunosteam nimic despre adevarata cale prin care puteai sa ajungi la sfintenie si nu credeam ca Duhul Sfant putea locui in inima cuiva. Cunosteam legea dar habar nu aveam de harul lui Dumnezeu.
Pe 25 ianuarie 1988 am parasit Iranul si am ajuns in Turcia. Acolo am stat 3 luni si cum nu mai aveam bani iar in Iran nu vroiam sa ma intorc, am incercat sa imi curm viata. Insa Dumnezeu avea un plan pentru mine si m-a pastrat cu viata. Printr-o minune am ajuns in Germania. Nu stiam ca de fapt Dumnezeu lucra in viata mea. In Germania am cerut azil politic si gurvenul a acceptat cererea mea. La scurt timp am devenit un traficant de droguri important si eram prins in traficul de heorina. Am fost arestat si inchis pentru cativa ani. Chiar si in inchisoare am continuat cu relele si pacatele mele si am fost pus in sectia de inalta siguranta. Acolo am cunoscut un om care mai tarziu avea sa ma duca pe continentul american.
In iunie 1995 am fost pus in libertate si acest om, care era si el liber acum, m-a invitat sa merg impreuna cu el in Costa Rica. Am aceptat. Scriu toate aceste detalii ca sa arat cum lucreaza Dumnezeu si cum El foloseste oamenii ca sa duca la indeplinire planul Lui minunat. In timpul celor 3 luni de sedere in Costa Rica am comis mai multe infractiuni, am fost arestat si trimis in judecata. La tribunal m-am folosit de un moment de neatentie din partea autoritatilor si am scapat fugind. Nu aveam nici un fel de acte la mine si nici bani, caci pasaportul si restul de acte erau la tribunal. Un cetatean grec mi-a daruit 26 de dolari americani si m-a dus cu masina lui pana la granita cu Nicaragua. Astfel am inceput o calatorie plina de aventuri si pericole catre nordul continentului american.
Mergeam pe jos zilnic aproximativ 30 de km si cand se insera cadeam frant de oboseala, uneori in locuri desertice sau la marginea vreunui satuc. De fiecare data cand treceam o alta granita in urmatoarea tara, ma incurajam. Nu vorbeam spaniola in acel timp. De mai multe ori m-au prins granicerii si de fiecare data scapam. Imi amintesc cum in Nicaragua granicerii m-au predat autoritatilor si chiar seful lor mi-a dat drumul spunandu-mi sa nu merg spre Honduras deoarece era razboi in acea tara.
A fost o minune cum am trecut granita dintre Nicaragua si Honduras si traiam mai mult din cerseala. In Tegucipalga, capitala din Honduras, cineva m-a ajutat cu ceva bani si am folosit acei bani ca sa iau o camera la un hotel pentru doua zile. Asa m-am putut odihni bine ca sa merg mai departe. Eu mergeam inainte, facand cu mana masinilor care mergeau spre granita urmatoare. Cand am trecut din Honduras in Guatemala am intampinat dificultati. Trebuia sa urc muntele si la coborare, in vale, aveau loc confruntari intre miscarile de gherila si armata. Eu credeam ca tot ce reuseam sa fac era prin puterea si inteligenta mea si asta pentru ca nu Il cunosteam pe Domnul Isus. Nu stiam ca, de fapt, asa ma calauzea Dumnezeu.
Am mers trei zile fara sa mananc si eram foarte slabit. Nu mai aveam putere ca sa merg mai departe. Am ridicat ochii in sus si am strigat: "Dumnezeule mi-e foame. Da-mi ceva de mancare. "
Pana astazi, dupa atatia ani, cand imi amintesc, raman uimit. La o distanta de aproximativ 200 de metrii am gasit o casa parasita care avea doar o camera construita din caramida. Cand am intrat, am gasit un cos acoperit cu o bucata de panza alba. Sub panza erau cateva paini dulci. Langa cos se afla un vas cu apa foarte, foarte rece. Ce m-a uimit si mai mult era faptul ca acele paini erau inca calde, parea ca cineva tocmai le scosese din cuptor. M-am uitat in jur si nu am vazut pe nimeni si nici un cuptor de paine prin apropiere. Era un loc desertic. Scriind aceste randuri imi curg lacrimile cand vad cat de mare este dragostea Domnlui nostru Isus Cristos in viata mea. Imi dau seama ca in tot acest timp Domnul a mers cu mine si mi-a pazit pasii de orice rau.
Acum cand Il am pe El in inima si stiind ca are un scop cu viata mea, imi dau seama ca acea paine a fost ca o mana din cer. In acelasi loc unde gasisem painea calda si apa rece, am mai gasit si un casetofon mic dar nou. L-am luat cu mine si am mers mai departe pana am ajuns la orasul Guatemala, capitala. Acolo am oferit casetofonul unui sofer de autobuz in shimbul transbordarii mele pana la granita cu Mexic. Cum el nu mergea in acea directie, mi-a cumparat acel casetofon cu scopul ca eu sa pot plati alt autobuz pana la granita.
Era deja noapte si frig cand am ajuns la frontiera dintre Guatemala si Mexic. Am gasit un pod care trecea peste raul Suchyate care este frontiera naturala intre cele doua tari. Cum nu aveam nici un document cu mine, ma hotarasem sa trec raul innot prin partea mai putin adanca. Acea noapte am ramas pe teritoriul Guatemalan dormind in curtea unei case. Dis de dimineata am plecat in susul raulului si mi-au iesit inainte granicerii. M-au intrebat unde mergeam si le-am spus ca vroiam sa trec granita in Mexic. Mi-au cerut bani si cum nu aveam nimic m-au lasat sa merg mai departe. Tot ei mi-au spus sa am mare grija la trecerea granitei datorita conflictului din Chiapas. Nu aveam habar de ce vorbeau ei si nici nu stiam ca statul mexican in care aveam sa trec fraudulos granita se numea Chiapas.
Dupa ce am trecut frontiera am inceput sa merg fara sa stiu unde. Singurul lucru la care ma gandeam era sa gasesc ceva de mancare. In timp ce mergeam am gasit un pom care avea multe fructe mari cazute pe jos. Am inceput sa mananc si a fost pentru prima oara in viata mea cand am mancat mango. Nu cunosteam acel fruct. De acolo o persoana m-a dus cu masina pana la orasul Tapachula. Acolo am cunoscut doi hondureni care m-au prezentat unei doamne care avea un magazin. Ea m-a ajutat mult si mi-a dat sa mananc.
Dupa 2 zile petrecute in Tapachula, am cunoscut o persoana care m-a pus in legatura cu un iranian casatorit cu o mexicana. El lucra la aeroportul local. Acesta mi-a dat imbracaminte si ceva bani de drum. A doua zi am plecat impreuna cu cei doi hondureni catre Statele Unite. Traversand Mexicul am avut multe peripetii dar am trecut de toate. Ne intalneam cu oameni buni care erau dispusi sa ne ajute sau cu oameni rai cu intentii rele. Dupa 30 de zile am ajuns in orasul Nuevo Laredo care este situat la granita cu Texas. Eram foarte obositi si cum nu aveam bani pentru mancare am intrat intr-o biserica crestina. Acolo am vazut venind multa lume care, mai tarziu, la iesire, punea bani intr-o cutie de lemn.
Imediat mi-a venit ideea si dupa ce s-a inchis biserica si lumea a plecat acasa, am intrat cu forta si am furat banii din acea cutie. Am mers sa mancam si in aceasi zi la ora 4 dupa amiaza am trecut Rio Bravo innot si am intrat in Texas, Statele Unite. In urmatoarea zi am cunoscut o familie de mexicani care mi-au dat sa mananc si mi-au platit drumul pana in orasul San Antonio. Acolo m-au prins cei de la Emigrare si cum eram obosit, m-am predat. Ne-au dus la o tabara unde erau multe persoane din intreaga lume. Am ramas acolo 2 luni si m-au prezentat inaintea unei judecatoare de 3 ori. Dupa ce m-au investigat mi-au dat azil politic si am iesit de acolo. Cineva m-a ajutat sa merg pana in Los Angeles chiar daca intentia mea era sa ajung la New York. Asa cum am mentionat, Dumnezeu avea totul bine planuit.
Am locuit in Los Angeles un an. In acest timp am intrat iarasi in afacerea cu droguri si furturi. Am fost detinut de politie si condamnat la 6 luni de inchisoare. In inchisoare am cunoscut un detinut care acum era crestin si am devenit prieteni. El mi-a povestit istoria vietii lui si faptul ca fusese o persoana foarte periculoasa dar ca acum il avea pe Domnul Isus in inima lui. Mi-a vorbit de Cristos si dragostea lui, dar eu doar auzeam. Dupa 38 de zile m-au dus la tribunal si mi-au dat drumul.
Iesind de la inchisoare am umblat vagabond. O voce launtrica nu ma lasa in pace. Deziluzionat si obosit de viata pe care o traiam m-am hotarat sa ma intorc in Iran si sa ma predau. Pana in ziua de astazi ma asteapta sentinta cu moartea din cauza ca am tradat tara. Am trecut granita inapoi in Mexic si am mers sa lucrez in orasul Obregon, Sonora, unde mi se oferise o slijba. Locuind acolo cu chirie am cunoscut in colonia respectiva o fata de 18 ani care acum este mama copiilor mei.
In ziua de 21 decembrie 1998, fiind intr-o stare decazuta, am asaltat o banca in orasul Tecate, Baja California. Curand am fost inconjurat de politie si cum eram sub efectul drogurilor si fara sa gindesc am inceput sa trag in politie. Dupa un timp bun de infruntare am fost retinut de Politie, arestat si condamnat. Am ajuns astfel la Penitenciarul din Tijuana care in acest timp se cunostea sub numele de Pueblito (Satucul). Acolo am intalnit prostitutie, droguri, alcool, etc. Dar erau si adunari crestine care vorbeau despre Isus Cristos. Asa cum spune Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu, unde pacatul s-a inmultit, acolo s-a inmultit si harul.
In inchisoare am continuat viata mea de fapte rele si de multe ori am fost batut si ranit foarte grav. Satana vroia sa imi piarda viata si sufletul in iad dar Domnul Isus, in dragostea si mila Lui mare, m-a pastrat cu viata.
Trecusera 2 ani si fata cu care eu traisem nu a venit sa ma viziteze si nici copiii. Totul era pierdut pentru mine si am mai continuat inca un an in pacat. Pe 24 decembrie 2001, in mijlocul tristetii mele, ma uitam cum unii detinuti erau vizitati de familie si rude. Am ridicat ochii in sus si am spus din toata inima mea: "Doamne Isuse, am auzit ca tu esti Dumnezeu si daca este adevarat ca Tu ai putere si ma iubesti, arata-mi ca si eu sa cred." Acestea au fost cuvintele pe care le-am spus in acea dupa amiaza si trei zile mai tarziu baietelul meu a fost adus de mama lui ca sa ma viziteze.
Domnul Isus si-a aratat puterea Lui. Am petrecut ziua acea in compania fiului meu care avea 3 ani atunci si dupa ce a plecat am inceput sa vorbesc cu Dumnezeu si sa spun: "Tu ti-ai facut partea si mi-ai aratat ca Tu esti singurul Dumnezeu Atotputernic. Acum e randul meu sa imi fac partea." In acea zi am inceput viata mea noua. M-am nascut din nou.
M-am lasat de fumat si de rostit cuvinte murdare. Clar ca uneori am comis erori insa viata mea nu a mai fost ca inainte. Am cunoscut o sora credincioasa in varsta care venea la Penitenciar si ne vorbea din Biblie. Dansa isi propusese sa ma aduca la cunostinta adevarului care este in Domnul Isus. Acum este mama mea spirituala, fiind prima care mi-a pus Biblia in mana, vorbindu-mi cu dragoste si rabdare.
Acum sunt un soldat bun a lui Cristos si predic Cuvantul lui in inchisoare dand marturie despre puterea schimatoare a lui Dumnezeu. Daca El imi va da libertatea si viata, doresc sa vestesc si sa marturisesc la orice fiinta ca Isus Cristos este Dumnezeu Atotputernic. Aleluia! Amin!
Astazi Ii multumesc Domnului ca mi-a dat o familie scumpa de frati si surori plini de dragoste si de Duhul Sfant cu care ma bucur si pe care ii iubesc mult. Aceasta este o parte mica a marturiei vietii mele. Am nevoie de mult timp ca sa pot scrie tot ceea ce Dumnezeu a facut si face in viata mea.
Tu care citesti aceasta mica marturie, te invit la picioarele Domnului Isus si sa Il primesti pe El ca singurul tau Mantuitor. Astfel te vei bucura de pace si viata vesnica. Astfel vei putea experimenta dragostea dulce a Domnului Isus.
Fie ca pacea si indurarea lui Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Cristos, sa fie cu voi cu toti ! Amin!
Moshen Pourebrahim