miercuri, 13 iulie 2011

Fericeanu fericit la Scornicesti

Străzile Scorniceştiului s-au umplut de tineri

Sînt în Scorniceşti, la Liceul Agricol, este poreclit LA.

Vara în Scorniceşti nu este viaţă aproape deloc, mai ales ziua. Iarna, nici atît. Seara ies cîteva grupuri de tineri şi stau .. “pe centru”.

Însă în zilele acestea s-a întîmplat un lucru incredibil nu numai pentru orăşenii din localitatea natală a lui Ceauşescu, ci chiar şi pentru organizatori.


130 de tineri s-au adunat să muncească. În vremuri în care tabere care oferă tot felul de distracţii, de la tiroliană pînă la mese de ping-pong, focuri de tabără şi nu reuşesc să îşi umple locurile, în Scorniceşti, care nu are mai mult de oferit decît Muzeul Ceauşescu, s-au adunat pe căldurile acestea insuportabile, tineri care petrec între 6 şi 8 ore făcînd bătături la degete pe instrumente cu patru sau şase strune.


Inclusiv locurile la clasa de chitară clasică s-au epuizat. Ne lipseşte David Achim, cîştigătorul concursului din acest an şi unul dintre veteranii acestui fel de şcoală.
Fiul meu este şi el printre participanţi şi mă bucur să îl văd studiind cu responsabilitate. Acum se face muzică de cameră. Este fascinant să vezi tineri care ar fi stat în faţa computerului cu orele jucînd tot felul de jocuri cu civilizaţii care există doar în mintea lor, producînd sunete şi bucurîndu-se de cîntatul în echipă.


Nu ştiu cum să le mulţumesc organizatorilor şi celor care sprijină această activitate, oameni care au făcut sacrificii dincolo de imaginaţia comună. Ştefan Fericean, care anul acesta împlineşte .. 60…. de …. orchestre, Mihai Haţegan, care ne-a sprijinit cu şcoala de chitară şi alţii.


Le mulţumesc celor de la Liceul Agricol, loc de care îmi sînt legate unele amintiri, pentru disponibilitatea de a ne găzdui. Mesele sînt excelente, la cazare nu se pot face comentarii. Singurul inconvenient? Plasele de ţînţari. Acum le-am descoperit rostul: nu le lasă pe bietele insecte să iasă afară din camerele noastre.

Domnul profesor Ioan Sabău dovedeşte o răbdare de fier şi un spirit pedagogic de invidiat.

Să vedem ce şi cum va fi în următoarele zile. Abia aştept clipa în care 130 de tineri vor cînta în aer liber pe străzile acestui oraş în care de foarte multă vreme nu se mai întîmplă nimic.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu