Necrolog - Gheorghe Telescu

După 76 de ani de pribegie, Gheorghe Telescu a plecat acasă.
Noi cei rămaşi încă în pământeasca pribegie, în biserica luptătoare, privim de pe malurile credinţei cum sufletul său se încolonează bisericii triumfătoare.

Gheorghe Telescu s-a născut în Ştinăpari, judetul Caraş-Severin, la 3 Iunie 1933. De tânăr l-a întâlnit pe Domnul prin cea care la 4 Februarie 1953 i-a devenit soţie - Floarea Istudor. Amândoi l-au căutat, l-au preţuit şi l-au slujit pe Domnul Isus până la capătul vieţii.
A primit credinţa şi botezul nou testamental prin fratele Andriţoiu.

În 1958 s-a mutat cu familia datorită serviciului la Anina, unde a lucrat în adâncimile pământului ca miner. În 1971 s-a mutat la Reşita şi de acolo, pentru motive de întregire a familiei a emigrat în Statele Unite, locuind o vreme la Los Angeles, apoi în oraşul Atlanta. După ce Floarea, soţia lui a plecat la Domnul în urma unei necruţătoare boli, în anul 2003 s-a reîntors la Ştinăpari, fiindu-i dor după locurile natale. Cărarea vieţii lui a fost spinoasă şi plină de lupte. Cânta adeseori:

“Pe calea îngustă e luptă
Plăceri, deşertăciuni pe ea nu-s.
Nu-i împodobită, dar dreaptă
Şi e bună că merge în sus!”

Astăzi calea luptei sale s-a sfârşit. Gheorghe Telescu a ajuns acasă!

Fetele, ginerii, nepoţii şi strănepoţii au rămas ca şi purtători mai departe ai ştafetei credinţei, nădejdii şi dragostei pe care el a purtat-o. Cu toţii mărturisim că acest copil al lui Dumnezeu, Gheorghe Telescu, a fost un tată, un socru, un bunic de o statură cerească, un om care l-a iubit pe Domnul Isus şi L-a slujit potrivit talantului încredinţat lui. A fost un om cu inimă bună, cu suflet deschis, simplu, sincer, darnic şi uşor de înduplecat.
Dumnezeu să-l răsplătească după îndurările Sale!

Fetele: Mia şi Rodica,
Ginerii: Ştefan şi Dinu,
Nepoţii: Danny/Rebecca Radosavlevici şi Dana/Ruben Borza, Philip, Flavius şi Dennis
Şi strănepoţii: Naomi, Şai, Micah, Eli, Maia, Ruth şi Damaris,
îi mulţumim din toată inima pentru sacrificiul şi dăruirea lui şi depunem pe braţele lui neînsufleţite acest buchet de

L A C R I M I

lacrimi mari cât cearcăna nopţii
lacrimi de stea neclintită
lacrimi ostatice în braţele morţii
lacrimi cu inima deosebită,

lacrimi aprinse în lămpi de-nchinare
lacrimi azimi, lacrimi curate,
lacrimi de zi şi de înserare
lacrimi greu mestecate,

lacrimi care simt traversarea punţii
lacrimi în ochii universului
lacrimi văpăi în smerenia frunţii
lacrimi vărsate la capătul mersului,

lacrimi vii, lacrimi distinse,
lacrimi pe care numai eu le ştiu
lacrimi pe cicatricele Golgotei ninse
de lacrimi pe care le scriu…