50 de ani de la absolvirea Seminarului

Fr.Daniel,
Iti trimit atasat un articol si o poezie, in legatura cu subiectul de mai sus.
Daca consideri ca vor fi de folos, poti se la publici unde crezi ca este mai potrivit

Cu dragoste sfanta
Iosif Sarac.

CALAUZIRE DIVINA

Deuteronom 8: 2-5 ,,Adu-ti aminte de tot drumul pe care te-a calauzit Domnul, Dumnezeul tau in timpul acestor ani in pustie”

S-au implinit in vara acestui an, 2009, 50 de ani de la absolvirea Seminarului Teologic Baptist din Bucuresti, a celei mai numeroase promotii din istoria acestui seminar. Numarul absolventilor in anul 1959 a fost de 39, din care mai sunt in viata 15, iar 11 dintre ei au participat la un popas cu amintiri despre felul cum Dumnezeu i-a calauzit pe fiecare in parte.
Pe data de 3 iulie a.c., la initiative fr.Manzat Ioan si Husan Mihai, a avut loc acel popas care s-a extins pet imp de 3 zile, adica pana pe data de 5 iulie seara. Fr.Tritean Vasile, administratorul Institutului, impreuna cu sotia sa au pregatit toate cele de trebuinta, mesele imbelsugate si camerele pentru odihna celor truditi.

Au fost momente inaltatoare, mai ales atunci cand fr. Vasile Talpos, Rectorul Institutului a citit catalogul , iar cei prezenti au raspuns pe rand ,,Prezent”. A urmat un cuvant din partea fr. O. Bunaciu, presedintele Cultului si apoi un altul din partea singurului profesor in viata, dr.I.Bunaciu. Ne-am depanat pe scurt amintirile, dupa care am petrecut un timp de multumire catre Dumnezeu si de rugaciune pentru familiile celor ce ne-au fost colegi dar si-au ispravit alergarea pe acest pamant.

A doua zi, cu un autobuz inchiriat, am vizitat cateva biserici baptiste din capitala. In toate lacasurile de inchinaciune pe care le-am vizitat, cu exceptia celui din str.Iuliu Valaori, unde era un program in desfasurare, am cantat si am inaltat rugaciuni pentru activitatea membrilor si slujitorilor din cartierele vizitate. Pe parcursul calatoriei fr. Ionel Socaciu, fiul fr. Profesor Ioan Socaciu ne-a vorbit despre transformarile ce au avut loc in Bucuresti in cei 50 de ani de la absolvire.

A treia zi fratii care au mai ramas in Bucuresti, impreuna cu sotiile lor au marturisit cuvantul Domnului in Biserica ,,Betania” din str. Popa Rusu, ,,Betel” din cartierul Giulesti si ,,Golgota” din Sos. N. Titulescu. Peste tot fratii si surorile ne-au primit cu multa caldura sufleteasca.
50 de ani de calauzire divina nu-i merit omenesc, ci Har divin. Toti acesti ani, pentru cei 11 frati care au participat la popas, amintirile sunt din trecut. Nimeni nu poate scapa de trecut. Traim in prezent, visam in viitor si invatam, daca vrem sa invatam, multe din trecut. Datorita trecutului, pentru unii viitorul este oribil. Toti cei care neglijeaza trecutul au un viitor mort. Fiecare isi are trecutul lui inchis in el ca filele intr-o carte.

Trecutul nu este mort pentru cei care au cunoscut salvarea din pacat.

Imparatul David vorbeste despre o experienta deosebita din trecutul lui, spunand astfel: ,,M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii” – Psalmul40:2, iar in Psalmul 32:5 zice: “Ti-am marturisit pacatul … si Tu ai iertat vina pacatului meu”.

In Noul Testament Ap.Pavel in Epistola catre Efeseni 2:8 aminteste fratilor despre lucrarea salvarii lui Dumnezeu in trecutul lor. ,,Caci prin Har ati fost mantuiti, prin credinta, si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”.

Noi, amintindu-ne de trecut putem spune: Dumnezeu ne-a schimbat iadul in paradis, cenusa in avutie, mahnirea in cantare, descumpanirea in tel stralucit, temerile in curaj, povara in odihna, duhul zdrobit in mangaiere, furtuna in susur linistit si norii in cer senin.

Trecutul nu este mort pentru cei care au raspuns chemarii la slujire.

Mantuitorul le-a spus lui Petru si fratelui sau Andrei: ,,Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni”. Indata ei au lasat mrejile si au mers dupa El” – Matei 4:19-20. Domnul Isus a chemat pescari nu farisei sa-L urmeze. In Vechiul Testament Dumnezeu a chemat pastori si culegatori de smochine nu lenesi, oameni fara faima, ca sa-Si arate harul Lui in ei. Cei chemati n-au fost invitati pe baza abilitatilor personale, ci pe baza credintei si a disponibilitatii de a face voia lui Dumnezeu. ,,De pilda, fratilor, uitati-va la voi, care ati fost chemati, printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales…” 1 Corinteni 1:26-29. Pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea Stapanului. Slujba la care ne-a chemat Dumnezeu este slujba Impacarii oamenilor cu El – 2 Corinteni 5:18-20.

Traim intr-o lume ranita, inimi ranite, familii ranite, sperante ranite. Slujitorii lui Dumnezeu sunt chemati sa atinga lumea cu mesajul sperantei. Planeta pe care locuim plange din cauza depresiei, disperarii, descurajarii, persecutiilor, relatiilor rupte, inimilor zdrobite. Pretutindeni durere, teama, ura, amaraciune, manie, panica, toate sunt peste omenire. Dureri si boli sunt realitati prezente. Slujba noastra este o slujba a compasiunii si impacarii. Am fost chemati sa ajutam, sa mangaiem si sa ridicam pe cei cazuti si incovoiati sub povara nelegiuirilor lor.

Aducandu-ne aminte de drumul parcurs ne amintim ca mesajul sperantei, mangaieri, ridicarea multora si directionarea celor fara directie a fost lucrarea Stapanului ceresc, care ne-a chemat si pe noi la slujba ce o pretuim, slujba impacarii prin Isus Hristos, Mantuitorul.

Trecutul nu poate fi mort pentru cei al caror conducator a fost Dumnezeu.

,,De n-ar fi fost Domnul de partea noastra cand s-au ridicat oamenii impotriva noastra, ne-ar fi inghitit de vii, ne-ar fi inecat apele, ar fi trecut raurile peste sufletul nostru” – Psalmul 124:2-4.
S-au ridicat oamenii impotriva noastra;

S-au ridicat mai marii zilei impotriva noastra;

S-au napustit valurile ateismului asupra noastra.

Cohortele iadului au incercat sa ne stavileasca inaintarea. Cum am scapat, nicidecum prin puterea noastra ori prin iscusinta proprie. Dupa 50 de ani pe drumul cu vesti bune, spunem si noi ca odinioara David: ,,Binecuvantat sa fie Domnul care nu ne-a dat prada dintilor lor. Sufletul ne-a scapat ca pasarea din latul pasararului , latul s-a rupt si noi am scapat. Ajutorul nostru este in Numele Domnului care a facut cerurile si pamantul.”

Am plans adesea dar ne aducem aminte cum ne-a sters Conducatorul lacrimile.

Am experimentat crize financiare dar ne-a invatat Conducatorul aprovizionarea prin credinta, umplandu-ne paharul binecuvantarilor care a dat peste el.

Drumul parcurs n-a fost fara prapastii, dar miracolul traversarilor n-a constat in a ,,da mana cu diavolul pana treci puntea”, cum ne sfatuiau unii in vremurile de trista amintire, ci in rezemarea pe atotputernicia Celui ce a condus pe Israel prin Marea Rosie.

Multe au fost amenintarile pe drumul parcurs dar la popasul amintirilor dupa 50 de ani nu gasim cuvinte mai potrivite ca acelea din cantarea lui Moise: ,,Domnul este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda. El m-a scapat, El este Dumnezeul meu; pe El Il voi lauda” – Exod 15:2.
Este adevarat, cand ne privim azi dupa 50 de ani, vedem amprentele timpului pe trupurile noastre, evidentele lutului in care purtam bogatia slavei ceresti: ,,Hristos in voi, nadejadea slavei” – Coloseni 1:27.

Cu o asemenea comoara in noi, nu cadem de obseala chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinlauntru se innoieste din zi in zi.

Secretul innoirii nu-i la noi, ci la Conducatorul nostru care ne-a imprimat convingeri sfinte, scapandu-ne de opiniile noastre.

Avem convingerea ca Dumnezeu nu-Si paraseste slujitorii la batranete. ,,Pana la batranetele voastre Eu voi fi acelasi, pana la caruntetele voastre va voi sprijini. V-am purtat si tot vreau sa va mai port, sa va sprijin si sa va mantuiesc” – Isaia 46:4.

Avem convingerea ca ,,cei saditi in curtile Dumnezeului nostru aduc roade si la batranete, sunt plini de suc si verzi” – Psalmul 92:11.

Avem convingerea ca la tot ce face Dumnezeu nu mai este nimic de adaugat.

El a lasat taria si frumusetea tineretii, sa fie fizica, dar taria si frumusetea spirituala sa fie la batranete. Noi pierdem taria si frumusetea fizica, acestea fiind temporare si ne concentram pe taria si frumusetea spirituala care sunt vesnice.

,,El va schimba trupul starii noastre smerite si-l va face asemenea trupului slavei Sale prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supune toate lucrurile” – Filipeni 3:21

Acum la acest popas de 50 de ani de calauzire divina, binecuvantam pe Rascumparatorul pentru trecut, prezent si viitor.

Iosif Sarac

50 DE ANI DE HAR

Cum am ajuns la seminar,

Un om ca mine, un hoinar,

Nascut din nou la Resita,

Dar la origini, bihorean,

M-am intrebat adesea, stand,

La rostul vietii meditand.

Tot ce-am gasit, un raspuns clar:

Am fost si eu cuprins in har.

Luasem jugul lui Hristos,

Pe-un drum destul de zgrunturos.

Dorinti si vise nu lipseau,

Dar profesorii ne spuneau:

,,Nu-i cum vreti voi, ci cum vrea El,

Ca-i drumul lui Emanuel!”

Duhul prieteniei sfinte,

Ne inunda in acei ani,

Alergam pe scari la lectii,

Parca noi eram spartani.

Hrana si caldura,

Toate ne-au venit in dar,

N-am stiut prea multe atunci,

Stiu acum, au fost prin Har.

Admiram faimosii zilei

Si ispita ma-ncerca

Sa privesc la ei adesea,

Neglijandu-mi tinta mea.

Cartea cartilor, Scriptura,

Zilnic ma apostrofa:

“Uita-te la Cel ce poate

Har in slabiciuni sa-ti dea”.

Cu teologia-n minte

Si cu ravna in picioare,

Am plecat sa-mpart mesajul,

Celui mic si celui mare,

Sa duc vestea impacarii,

La saraci si la bogati,

Sa anunt ca doar prin Har

Oamenii pot fi salvati.

Confruntat cu ateismul,

Multor ani ce au urmat,

N-a fost simplu sa tin calea,

Si sa lupt cu ce-i pacat.

A fost insa clar mesajul:

,,Te-am trimis cu vestea Mea,

Du-te, mergi, nu sta pe ganduri,

Sunt cu tine-n vreme grea”.

A venit ,,reglementarea”,

,,Arondarea”, asa zise,

Parca erau moartea-n oala,

Speriind pe orisicine.

Incercarile venit-au,

Zi de zi, clipa de clipa,

Harul insa a fost mare,

Ajutandu-ma spre tinta.

De trei ori ,,destituit”,

Prin autoritati locale,

Hartuit si-amenintat,

Am plecat spre noi ogoare,

Planuri sfinte si marete,

Asteptau sa ma implic.

Eu am spus ca ,,sunt nevrednic”,

El mi-a spus: ,,Iti sunt amic”.

Astazi cand privesc in urma,

Peste anii ce s-au scurs,

Vad minuni, minuni facute

Doar prin Harul lui Isus.

Sa imi intalnesc colegii,

Peste ani 50 la rand,

Sunt convins ca Salvatorul,

Nu ne va lasa niciand.

Sunt dator acuma, Doamne,

Sa ma-nchin cu fratii mei,

Sa-Ti aduc recunostinta,

Proslavindu-Te cu ei.

Tu esti vrednic de cinstire,

De adanca inchinare,

“O, slavitule Parinte,

Harul Tau e sfant, e mare!”

Iosif Sarac

Poezie scrisa cu ocazia sarbatorii a 50 de ani de la absolvirea Seminarului Teologic Baptist din Bucuresti.

,,Reglementarea” – Incepand cu anul l958, autoritatile comuniste au impus bisericilor evanghelice reducerea serviciilor religioase la numai doua pe saptamana : sambata seara si duminica dimineata.

,,Arondarea” - Toate bisericile care nu aveau cladire proprie sau care aveau un numar mai mic de 20 de membri au fost inchise, reducand astfel numarul bisericilor evanghelice.

,,Destituire” – Pastorii care nu respectau una ori mai multe din restrictiile Departamentului Cultelor erau destituiti pentru o perioada de 2-6 ani dupa toana si buna placere a inspectorilor teritoriali.