Hallelujah nu Halloween

Satana ne vrea ai lui. El ne atacă, şi o face fără ruşine şi fără ezitări. Primii pe care îi racolează sunt copiii! Ei sunt învăţaţi că este periculos să îşi bată joc de diavolul şi este OK să se joace cu el.

Pe Satana nu îl deranjează amestecul cu Creştinismul. Dacă cineva alege să îl slujească este lăsat şi să pară creştin.

Dumnezeu nu ne va ucide azi dacă ne punem decoraţii prin casă de Halloween, dacă punem un bostan la uşă sau cumpărăm o mască pentru copii. Dar, dacă facem aşa, noi îi dăruim Satanei dreptul în viaţa noastră, a copiilor noştri, a familiei noastre! Încercăm să facem imposibilul – să slujim la doi stăpâni.

Nu putem sluji la doi stăpâni, nu putem avea şi sărbătorile Domnului şi ale dracilor, şi valorile Domnului şi valorile dracilor! Trebuie să alegem, cu orice preţ! Mă gândesc la părinţii care au copii la şcoli unde se organizează tot felul de sărbători de Halloween. Oare vom fi aşa de neînţelepţi să îi trimitem pe copii acolo, în mâna Satanei, acolo, unde se aduce închinare Celui Rău?

Efeseni 5:10 scrie: ,,cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului...şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai degrabă osândiţi-le!”
Atenţie, sărbătorile nu sunt o joacă, nu sunt inofensive! Dacă nu sunt sărbătorile Domnului, sunt ale dracilor (1 Cor 10:19)!

Dacă ai fost prins de val, sau nu ai ştiut, de acum ştii! Dedică-te cu totul lui Dumnezeu şi nu îţi va mai fi ruşine de crezul tău, de Dumnezeul tău, care te iubeşte şi te protejează!
Nu accepta amestecul periculos. Acceptă, dacă trebuie, suferinţa, ironia celor din jur. E mai uşoară decât preţul pierderii sufletului tău sau al copiilor tăi!
Dumnezeu să ne lumineze!

Moldova - prima biserica de tigani

Ma numesc Petru Ciochina si sunt responsabilul biserici de tigani din s.Vulcanesti r.Nisporeni. In data de 25 octombrie 2009 a avut loc inaugurarea primeri biserici de tigani din R.Moldova. Frate Daniel, daca doriti puteti prezenta si pentru altii aceste poze.

Un presedinte cu o pretioasa podoaba

O altfel de scoala pentru rromi

---

Sistemul educational pentru rromii din Romania este destul de bine pus la punct. Insa o scoala privata, in cartierul bucurestean Ferentari, arata ca lucrurile pot functiona si in alt mod. *** Scoala Rut din Ferentari are doar opt clase de elevi, in total 167 de copiii. Dintre acestia, circa 85 la suta sint de etnie rroma. Este o scoala privata, dar care nu percepe niciun fel de taxe si supravietuieste de aproape 20 de ani ca prin miracol. De fapt, Scoala Rut este in sine o minune. Proiectul s-a nascut de la o intrebare adresata de un misionar american, la inceputul anului 1990, pastorului Bisericii Crestine Baptiste „Providenta”, Otniel Bunaciu. Marea lui curiozitate era de ce rromii nu vin la ei in biserica. Analfabetism, foame crunta si paduchi Desi locuieste in Ferentari de o viata, rromi i-au fost pina atunci indiferenti lui Otniel Bunaciu, cunoscut cel mai adesea sub numele de fratele Oti. Nu era impotriva lor, dar nici nu dorea sa aiba ceva in comun cu ei. Totusi, intrebarea misionarului s-a concretizat intr-o invitatie la programul „Scoala Duminicala” pentru citiva copii rromi gasiti la intimplare pe strazile cartierului. Ideea era ca cei aproximativ 30 de rromi care se adunasera in curtea bisericii sa faca citeva jocuri de grup, coordonati de citiva tineri voluntari. Obisnuit cu perioada comunista in care se spunea ca toata lumea merge la scoala, fratele Oti nu s-a asteptat sa intilneasca printre ei copii chiar si de 15 ani care sa nu fi petrecut nici macar o zi la scoala. „Nu eram constient. Foarte curind mi-am dat seama ca invatamintul era o problema, dar aveau si altele mai acute”, spune pastorul. Mai exact, copiii erau infometati si plini de paduchi. Atunci, fratele Oti a hotarit sa renunte la indiferenta si sa intervina in educatia copiilor rromi din Ferentari. A infiintat mai intii un centru de zi in demisolul bisericii unde, timp de trei, patru ore pe zi, ii antrenau in diferite activitati de grup: jocuri, ore de citire, programe de igiena pentru a combate paduchii si cariile dentare. Iar rromii veneau, mai ales ca li se ofereau in fiecare zi cite trei sandviciuri cu sunca, miere si brinza. „Ei se jucau pe strada. Era o activitate in plus, erau impreuna cu alti copii, iar cind li s-a dat si de mincare, era super”, spune pastorul. Enclava culturala a rromilor din Ferentari Aceasta a fost prima faza a proiectului Rut ce avea sa se materializeze in Scoala Rut. Cu cit se apropia mai mult de ei, fratele Oti si-a dat seama ca rromii din Ferentari traiesc intr-o enclava culturala dificil de penetrat pe care si-au creat-o ca reactie la atitudinea discriminatorie a romanilor. „Majoritatea rromilor din cartier, care oricum sint rezidenti, sint la marginea comunitatii de rromi si traiesc si la marginea comunitatii de romani”, opineaza pastorul Otniel Bunaciu. Pentru el era clar ca politica aceasta de excluziune nu a dat rezultate. „Si cu cit politica a fost mai dura, cu atit reactia de raspuns a fost mai violenta. Si nu s-a gasit un discurs care sa fie impartasit de toate partile. Spre exemplu, eu pentru ei sint „Baro gagio” (strainul cel mare), adica nu ma accepta in totalitate, iar ei ramin pentru cei mai multi niste tigani nenerociti sau imputiti”, spune pastorul. Desi nu si-a propus sa lucreze impreuna cu rromii, fie ei din Ferentari sau din alte orase ale tarii, fratele Oti cumva a inteles ca e nevoie de ajutorul lui pentru a schimba acest discurs. Avea aproape in fiecare zi, in sala micuta din demisolul bisericii, aproximativ 90 de copii rromi care doreau sa invete, dar care din cauza virstei sau a saraciei nu beneficiau de invatamintul de stat obligatoriu. Cumva, trebuia sa existe o cale pentru a oficializa initiativa sa de catre Stat, asa ca fratele Oti s-a hotarit sa bata la usa Ministerului Educatiei. „Atunci nu exista invatamint privat. Era doar invatamintul de stat care era obligatoriu, iar aici aveam 30 de oameni care nu erau educati. Vroiam noi sa ii invatam sa scrie si sa citeasca, dar totodata sa ne fie recunoscuta munca aceasta”, spune pastorul. A doua sansa Dupa o astfel de abordare, Ministerul Educatiei, prin Directia Minoritati, a permis infiintarea unor clase, dar care sa fie sub autoritatea unei scoli locale de stat. La sfirsitul anului, un profesor de la acea scoala venea si, in urma unui examen, valida notele date elevilor rromi. „Asa am facut clasele I-IV. Cind s-a putut face invatamint privat, am deschis Scoala Rut si am construit prima cladire in curtea bisericii”, detaliaza Otniel Bunaciu. Doua motive au stat la baza acestei decizii, cu care i-a convins si pe ceilalti membri ai Bisericii Crestine Baptiste „Providenta” ca trebuie sa se aproprie mai mult de vecinii lor rromi. „In primul rind, ca si crestini, credem ca avem datoria sa facem pentru altii ceea ce Dumnezeu a facut pentru noi. In al doilea rind, noi am vazut-o ca pe o marturie crestina, dar una care se ofera, nu care se impune”, explica fratele Oti. Totusi discutiile pe tema „de ce rromii?”, in conditiile in ei biserica le asigurau de la programe de educatie sanitara pina la masa de prinz zilnica si primeau in schimb doar insulte, s-au intensificat, iar nevoia unei cladiri separate de biserica a devenit imperioasa. Asa a aparut, intr-o etapa finala, sediul cel nou, alb si cu doua etaje al Scolii Rut din strada Lacul Bucura. Odata cu acesta, in anul scolar 2001-2002, s-a deschis si o clasa de a V-a. In anul urmator a aparut si clasa a VI-a, apoi una de a VII-a si in final una de a VIII-a. Reusite si dezamagiri Acum scoala asigura scolarizarea primara si gimnaziala obligatorie pentru 167 de copii saraci, dintre care 85% sint rromi. Pare un exemplu simplu si usor de urmat, dar in discursul fratelui Oti, despre realizarile acestui proiect, se remarca totusi o urma de dezamagire. Chiar daca in anul scolar 2008-2009 toti elevii rromi absolventi ai clasei a VIII-a au intrat la liceu, Otniel Bunaciu nu e pe deplin multumit. A realizat prea putin din ceea ce si-a propus sa faca acum 20 de ani. Avea in plan sa deschida si o scoala de arte si meserii pentru rromii din Ferentari, dar a fost nevoit sa renunte. De-abia mai reuseste sa obtina bani pentru a sustine Scoala Rut. Inca de la infiintarea centrului de zi, nu au cerut familiilor rrome sa contribuie financiar, banii venind din sponsorizari si donatii, mai ales din partea a doua organizatii de voluntari din Anglia si America. Acestea primesc fotografii ale copiilor si rapoarte referitoare la evolutia lor scolara pe care le arata celor care doresc sa-i sprijine financiar. „Noi sintem o scoala privata, dar nu percepem taxe si nu cerem copiilor absolut niciun ban. Nu exista fondul clasei, fondul scolii”, declara Victoria Streza, directoarea Scolii Rut. De la creta, manuale, rechizite, masa de prinz servita in subsolul scolii, pina la uniforma pe care o poarta, totul este asigurat de scoala, prin Fundatia „Providenta”, unde Otniel Bunaciu este presedinte. De aici si tristetea pastorului. „Sintem o scoala privata din pacate, dar pentru copii saraci. Ma lupt pentru ea, dar eforturile sint enorme, iar rezultatele sint mici. Si de multe ori nu e din cauza mea”, marturiseste Bunaciu. E foarte neplacut atunci cind vede ca nu gaseste un sprijin moral mai mare din partea parintilor rromi. I s-a intimplat o data sa intrebe un elev rrom daca ii place la Scoala Rut, iar acesta i-a spus: „imi place, dar uneori parintii ma trimit sa fur sau sa cersesc”. Profetia care se autoimplineste Victoria Streza zice ca sint foarte putini parinti care se intereseaza de copii si care isi doresc ca acestia sa ajunga un pic mai sus decit ei. „Ii vezi la inceput de an scolar, la clasa I-a cu mai mult entuziasm. La clasa a IV-a se mai raresc rindurile parintilor, iar la V-VIII chiar nu se mai intereseaza”, explica directoarea. „E ca o profetie care se autoimplineste”, spune fratele Oti. „E foarte interesant cum o comunitate intrupeaza asteptarile si temerile despre ea”, aduga el, dar e convins ca a trait o minune luptind ca rromii din Ferentari sa aiba o sansa pentru un viitor mai bun prin educatie. „Cind proiectul Rut a inceput avea un buget de 20 de euro pe luna si timp de doi ani am folosit pentru masa de prinz a copiilor farfuriile de hirtie de la nunta mea pentru ca erau cerate si le stergeam zilnic”, marturiseste pastorul. Astazi, cladirea alba cu doua etaje pe care scrie simplu „Scoala Rut” are la subsolul ei o bucatarie in toata regula unde in fiecare zi elevii ei, rromi si romani, servesc un prinz cald, impreuna. Asta pentru ca „tiganii de la Scoala Rut sint la fel ca romanii de la Scoala Rut. Sint copii ca toti copiii! E vorba de sansa care li se ofera, iar noi asta ma incercat”, conchide pastorul Otniel Bunaciu. (Mihaela Dumitrascu – DIVERS – www.divers.ro) (Text aparut in cadrul unui proiect al Fundatiei Next Page, cu sprijin financiar de la Open Society Institute-Budapesta). Excelent articolul.Slava Domnului pt. o marturie deosebita si o dovada in plus ca prin puterea Evangheliei lui Cristos putem face lucrari mari. Felicitari celor din FerenTexas! Samy Tutac

Fii tare si neclintit

Am aflat din Isaia 49 că Domnul ştie de lupta ta. El s-a luptat înaintea ta. Şi nu este nici un păcat să gândeşti că munca ta a fost în zadar sau să să fii doborât de un sentiment de eşec din cauza unor speranţe spulberate. Însuşi Isus a trecut pri aceasta şi a fost găsit fără păcat.

Este foarte periculos, totuşi, să permiţi ca aceste minciuni diabolice să-ţi intre în suflet. Isus ne-a arătat calea de ieşire dintr-o astfel de disperatre cu următoarea afirmaţie: „Degeaba am muncit, în zadar...Dar dreptul Meu este la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu” (Isaia 49:4, italicile îmi aparţin). Cuvântul în ebraică pentru judecată aici este „verdict.” Cu alte cuvinte, Cristos spune: „Verdictul final aparţine Tatălui Meu. Numai El judecă toate lucrurile pe care le-am făcut şi cât de eficient am fost.”

Dumnezeu ne îndeamnă prin acest verset: „Încetează de a mai pronunţa un verdict asupra lucrului tău pentru Mine. Nu ai dreptul să judeci cât de eficient ai fost. Şi nu ai dreptul să te numeşti un ratat. Încă nu-ţi dai seama ce fel de influenţă ai avut. Pur şi simplu nu ai viziunea de a cunoaşte toate binecuvântările care vor veni la tine.” Într-adevăr, nu vom cunoaşte multe din aceste lucruri până când nu vom sta înaintea Lui în veşnicie.

În Isaia 49 Isus L-a auzit pe Tatăl spunând prin atât de multe cuvinte: „Deci, Israel încă este împrăştiat. Da, te-am chemat să ridici seminţiile şi acest lucru nu s-a întâmplat aşa cum ţi-ai imaginat tu. Dar acea chemare a fost doar un lucru mic în comparaţie cu ceea ce va veni pentru tine. Nu este nimic în comparaţie cu ceea ce am Eu păstrat pentru tine. Te voi face să fii o lumină pentru întreaga lume. Vei aduce mântuirea întregii lumi” (vezi Isaia 49:5-6).

În timp ce diavolul îţi spune minciuni, afirmând că tot ce ai făcut este în zadar, că niciodată nu vei vedea împlinirea aşteptărilor tale, Dumnezeu, în slava Sa, pregăteşte o mai mare binecuvântare. El are păstrate lucruri mult mai bune, dincolo de orice ţi-ar trece prin gând sau ai cere.

Noi nu trebuie să mai ascultăm de minciunile duşmanului. În schimb, trebuie să ne odihnim în Duhul Sfânt, crezând că El va îndeplini lucrarea de a ne asemăna tot mai mult cu Cristos. Şi noi trebuie să ne ridicăm din disperarea noastră şi să stăm în acest cuvânt: „Fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică” (1 Corinteni 15:58).

Aniversare in Caras Severin

Duminică, 18 Oct.2009, de la ora 10-13, la Sala Polivalentă din Reşiţa, a avut loc celebrarea a 400 ani de credinţă şi mărturie baptistă în lume, eveniment care a fost organizat de Comunitatea Creştină Baptistă Caraş-Severin.

La această sărbătoare au participat peste 2500 de credincioşi baptişti de pe raza Comunităţii C-S, precum şi reprezentanţi din partea autorităţilor judeţene şi locale,
Uniunea Baptistă din România a fost reprezentată de fr. Otniel Bunaciu, preşedintele Uninunii şi fr. Ionel Tuşac, secretarul general al Uniunii. De asemenea Federaţia Baptistă Europeană a fost reprezentată de fr. Valeriu Ghileţchi, preşedinte şi fr. Hans Guderian, vicepreşedinte.Programul festiv a fost deosebit de bogat şi a cuprins cântări intonate de fanfara formată din instrumentişti din mai multe biserici, de corul de elevi de la Liceul Teologic Baptist din Reşiţa, de corul bărbătesc din Valea Almajului şi de corul mixt reunit din mai multe biserici.

S-a prezentat apoi în proiecţie un dvd cu istoricul mişcării baptiste în lume şi în România, precum şi două referate despre Istoricul baptiştilor în Caraş-Severin (fr. Ilie Tinco) şi despre Ce cred baptiştii (fr. Ilie Milutin).Au fost aduse cuvinte de salut din partea Consiliului Judeţean C-S, a Primăriei mun.Reşiţa, precum şi din partea Uniunii Baptiste (fr.Ionel Tuţac) şi a Federaţiei Baptiste Europene (fr.Hans Guderian). Mesajele din Cuvântul lui Dumnezeu au fost aduse de fr.Valeriu Ghileţchi, preşedintele FBE şi fr. Otiniel Bunaciu, preşedintele Uniunii Baptiste. Programul a fost condus de fr. Mihai Mihuţ. preşedintele Comunităţii Baptiste Caraş-Severin..
Putem spune că această sărbătoare minunată L-a înălţat şi L-a glorificat pe Dumnezeu, aducând multă bucurie în inimile celor prezenţi şi încurajare pentru credincioşii baptişti, la o trăire şi mărturie după modelul înaintaşilor noştri. A lui Dumnezeu să fie toată slava în veci de veci.



Mihut Mihai
pastor
Biserica Baptista SPERANTA Resita
Caras-Severin
Romania
email: mihut.mihai@gmail.com

Sare tip RBA

Ca urmare a motiunii lucrata de fratele Nelu Ciorba si aprobata de Congres la Phoenix, am primit acest raspuns de la Consiliul Europei:




Dumnezeu sa se indure spre mantuire de oamenii din Europa.

Thanksgiving 2009, Vancouver Canada

In data de 11 Octombrie 2009, Biserica Baptista Emanuel din Vancouver, Canada a organizat un serviciu divin ocazional de multumire lui Dumnezeu si cu prilejul acesta, fiecare familie a bisericii si-a contabilizat binecuvantarile primite de la Dumnezeu in anii pribegiei pe pamantul Canadian.

Daca de obicei, la Thanksgiving, suntem multumitori pentru cei dragi din casele noastre, pentru roadele pamantului, pentru posesiunile materiale acumulate, pentru sanatatea trupeasca, si pentru realizarile profesionale sau academice deosebite… anul acesta, Duhul Sfant ne-a calauzit sa ne concentram atentia asupra evolutiei vietii noastre cu Dumnezeu in diaspora.

In sensul acesta, am solicitat familiile bisericii sa ne trimita prima fotografie pe care au facut-o la ajungerea in Canada (de preferinta fotografia de la aeroport) si cu toate aceste fotografii a fost pregatit un slideshow care a avut menirea sa trezeasca in inimile noastre emotia inceputului vietii de emigrant si recunoasterea providentei divine in calauzirea minunata de care am avut fiecare parte de-a lungul anilor, printre straini.

Dupa momentele binecuvantate de rugaciune si cantare, ne-am concentrat cu totii atentia asupra zecilor de fotografii care au fost proiectate pe un fond sonor care ne-a ajutat sa ne evaluam parcursul anilor scursi in diaspora. Privind la fotografiile scoase din arhiva vietilor noastre, am recunoscut fiecare multimea binecuvantarilor revarsate asupra noastra de Dumnezeu, de cand am parasit Romania: a crescut numarul membrilor familiilor noastre; avem case spatioase si confortabile unde ne inghesuim hainele elegante si jucariile sofisticate; ne-am realizat profesional si ne-am integrat in Adunarea sfintilor lui Cristos… si totul a inceput de la un vis frumos, infiripat undeva pe plaiurile mioritice, de la doua valize cu boarfe si de la cativa dolari in buzunar.

Au fost momente speciale, am trait stari sufletesti inaltatoare, ne-au curs lacrimile pe obraji, si am recunoscut cu totii ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al purtarilor de grija. Thanksgiving 2009 a fost pentru noi, la Vancouver, o ocazie binecuvantata de recapitulare a minunilor lui Dumnezeu in familiile noastre si o provocare sa ne rededicam Domnului si sa-L slujim cu credinciosie pentru tot restul vietii noastre.

Adunarea de sarbatoare s-a incheiat cu rugaciune: doi copii, doi parinti, si doi bunici ne-au reprezentat inaintea tronului harului lui Dumnezeu… iar apoi, ne-am desfatat cu bucate alese in jurul meselor imbelsugate…

“Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si intareste lucrarea mainilor noastre, da, intareste lucrarea mainilor noastre!” (Ps. 90:17) Soli Deo Gloria!

A consemnat,
pastor Florin Filip

Poze de la Seattle

Sadness in Seattle

Iubitii nostrii,

Asa cum v-am anuntat pentru Biserica Domnului din Seattle, plecarea fr. Iosif Ciobanu a fost si ramane o mare pierdere.
Dupa o lupta si grea suferinta impotriva cancerului, Domnul care ni l-a dat inapoi de cel putin 4 ori in anul acesta, a hotarit ca la 60 de ani, pe data de 3 Oct. 2009 sa-l cheme acasa, si sa dirijeze acolo multimea de oaste cereasca a biruitorilor. A lasat in urma sotia Mila, copii Nelea, Tania, Beni si Viorica.

La serviciul de priveghi care a avut loc la biserica rusa din Kent, Wa a predicat cuvintul Domnului fr. pastor Cornel Turcu iar corul bisericii romane a cintat doua dintre cantarile sale preferate: " Bine e in Domnul" si " Simt mina lui Isus cum ma pazeste".

La serviciul de inmormintare care a fost simbata 10 Octombrie, a predicat Cuvintul Domnului si fr. pastor Daniel Brinzei, presedintele Asociatiei.

Domnul sa mingiie familia indoliata si sa intareasca lucrarea corului, pregatit acum de sora Diana Mutascu.

Pastor, Cornel Turcu--Seattle

PS. Fr. Daniel a ramas si duminica in area Seattle, si a vizitat biserica noastra in Everett pentru prima data.Domnul sa-l binecuvinteze in toata slujirea si sa-l intareasca.!

Inaugurare la Seattle

Duminica 18 Octombrie 2009, ora 10 am si 6pm va fi serviciul de inaugurare al noului locas de inchinaciune. La seriviciul de dimineata sint invitati si asteptati sa participe:

Corul barbatesc din Portland impreuna cu fr. pastor Nelu Brisc

Corul bisericii baptiste din Vancouver , Canada impruna cu fr. pastor Florin Filip

Orchestra bisericii din Spokane impreuna cu fr. pastor Nicolae Dragomir

Fratele pastor Nelu Cintean, vicepresedintele Asociatiei

Fratele pastor Mircea Filip, pastor al Bisericii Baptiste din Phoenix, Arizona

La serviciul de seara sint invitati si asteptati sa participe:

Corul bisericii penticostale din Bothell impreuna cu fr. pastor Vasile Antemie si Leonard Semenea

Biserica Baptista Betel din Bellevue impruna cu fr. pastor Slavic Sarbu

Biserica Isus Salvatorul din Renton impreuna cu fr. pastor Victor Popovici

Biserica Baptista Golgota din Tacoma impreuna cu fr. pastor Pavel Sandu

Fr. Nelu Cintean

Adresa Bisericii este:
8704 3rd Ave SE, Everett, WA 98208
Phone: 206-819-0909

Va asteptam cu toata dragostea,
Pastor Cornel Turcu

BOTEZ LA „SION” BORLOVA

Ziua de 21 iunie 2009 a fost o zi de mare bucurie si sarbatoare pentru Biserica Crestina Baptista ”SION” din localitatea Borlova, judetul Caras-Severin, zi in care 12 persoane tinere l-au marturisit pe Domnul Isus ca Mantuitor in apa botezului.
In prezenta unei asistente numeroase, cuvantul lui Dumnezeu a fost vestit cu putere de fratele pastor Mihai Sarbu din Pheonix Arizona, USA. Botezul a fost oficiat de fratele Lazar Arnaut, pastorul bisericii. Programul a fost impodobit de catre tinerii, corul si fanfara
bisericii.

Domnul sa fie slavit!